VÂRT'EJ, vârtejuri, s.n. I. 1. Porţiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o miscare de rotaţie; turbion, bulboană. vâltoare, vârticus. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva. ♦ (Fiz.) Miscare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translaţie si de rotaţie. 2. Vânt puternic, vijelios, care se învârteste cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte usoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.) ♦ Sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). ♦ Compus: vârtejul-pământului = a) plantă erbacee cu tulpina târâtoare si cu flori galbene (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori rosii dispuse în vârful tulpinii, care creste prin locuri stâncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata). 3. Miscare (ameţitoare) în cerc. ♦ Fig. Vălmăsag care târăste pe cineva ca o vâltoare; ameţeală, buimăceală, zăpăceală. 4. Loc în crestetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul porneste în toate direcţiile. II. Nume dat unor unelte care, atunci când funcţionează, descriu o miscare circulară: a) fus pe care se desfăsoară o funie sau un lanţ la capătul cărora se află o găleată, si care se învârteste cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puţ, pământ din gropi etc.; b) (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata; c) încuietoare la usă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârteste în jurul unui cui; d) unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului); e) unealtă de dogărie care serveste la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc. - Din bg. vărte~z.
Sursă : DEX'98 (20981)  - bogdanrsb

VÂRT'EJ s. 1. v. bulboană. 2. trombă, (rar) sul. (Un ~ de vânt.) 3. (FIZ.) turbion. 4. coloană, sul, trâmbă, (pop.) volbură. (Un ~ de praf.) 5. trom-bă, (pop.) vântoasă. (S-a ridicat un ~ imens de zăpadă.) 6. v. ameţeală. 7. (TEHN.) val. (~ de care se atârnă găleata la fântână.) 8. (TEHN.) căpătâi, (reg.) feleherţ. (~ la perinocul căruţei.) 9. (TEHN.) (Transilv. si Mold.) surub. (~ la piatra morii.) 10. (TEHN.) (reg.) surub, (Ban. si Transilv.) saitău. (~ de strâns doagele.) 11. (BOT.) vârtejul-pământului (Pedicularis verticillata) = (reg.) păducher, păducherniţă.
Sursă : Sinonime (218295)  - siveco

VÂRT'EJ s. v. cocârlă, cric, crivală, dulap, leagăn, macara, manivelă, posadă, posteucă, schimbătoare, scrânciob, vinci.
Sursă : Sinonime (218296)  - siveco

vârt'ej s. n., pl. vârt'ejuri/vârt'eje
Sursă : DOR (292266)  - siveco

VâRT'EJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capătă o miscare de rotaţie, formând o adâncitură si antrenând tot ce aduce curentul. 2) Masă de aer puternică care se miscă repede, atrăgând si ridicând în cercuri praf, nisip, zăpadă etc. 3) (la oameni, mai ales în crestet sau pe corpul animalelor) Porţiune unde părul creste în toate părţile. 4) Miscare de rotaţie (ameţitoare). În ~ul dansului. 5) Stare de buimăceală; zăpă-ceală. 6) Unealtă care func-ţionează prin miscări circulare. 7) Crestătură rotunjită făcută ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pământului a) plantă legumicolă cu tulpina târâtoare si cu flori galbene dispuse în ciorchine; b) plantă cu tulpina joasă, având câte trei frunze la un nod si flori rosii în vârful tulpinii, care creste printre stânci. /<sl. vrute~zi
Sursă : NODEX (358934)  - siveco